Primul implant pe creier a fost efectuat în 1974 în Ohio, SUA, şi în Stockholm, Suedia. Încă din 1946 fuseseră introduşi electrozi în creierele unor nou-născuţi fără stiinţa părinţilor. În perioada anilor '50-'60 se introduceau electrozi în creierele oamenilor şi animalelor, în special în SUA, pentru cercetări asupra funcţiilor creierului şi corpului, cât şi pentru a se obţine influenţarea comportamentului. Acestea din urma poarta numele de control mental (MC) şi sunt metode ce au ca scop modificarea atitudinilor şi comportamentului uman. A exercita controlul asupra funcţiilor creierului a devenit unul din ţelurile armatei şi serviciilor secrete.
În urmă cu treizeci de ani, implantele pe creier - atunci în marime de cca 1 cmp - se puteau observa prin roentgenografie. Mai târziu, mărimea lor a fost redusă până la dimensiunea unui bob de orez, fiind fabricate din silicon, apoi din arseniat de galiu. Astăzi, sunt suficient de mici pentru a putea fi implantate în ceafă, spate ori în alte părţi ale corpului sau injectate în timpul unei operaţii, fiind aproape nedetectabile.
Din punct de vedere tehnic, astăzi, este posibil ca fiecare nou-născut să fie injectat cu un asftel de microcip, ce va servi la identificarea persoanei în cauză pentru tot restul vieţii sale. Despre astfel de planuri s-a discutat în cel mai mare secret în SUA, fără să existe vreo preocupare privind dreptul la viaţa privată.
În Suedia, în 1973, premierul Olof Palme a aprobat asemenea implante la deţinuţi, iar bătrânii din azile au început să fie implantaţi încă de la mijlocul anilor '80. Tehnica este descrisă într-un raport oficial dat publicităţii de autorităţile suedeze.
Oamenii ce poarta asemenea implante pot fi urmăriţi oriunde prin captarea undelor radio de joasă frecvenţă pe care le emit microcipurile. Funcţiile creierului le pot fi comandate de computere, care pot chiar schimba frecvenţa biocurenţilor. Pe post de cobai (animale pentru experimente ) în cadrul unor experimente secrete au fost folosiţi deţinuţi, soldaţi, bolnavi psihic, persoane cu handicap, homosexuali, femei singure, batrâni, copii de şcoală - fiecare din aceste grupuri fiind considerate "marginale" de către cercetătorii în slujba "elitei".
The Washington Post relata, în mai 1995, faptul ca însuşi prinţul William al Marii Britanii a primit un implant la vârsta de 12 ani, pentru a fi gasit în cazul că ar fi fost rapit. O astfel de tehnica a fost folosită şi în timpul razboaielor din Irak. Supercomputerele de la National Security Agency (NSA) pot "vedea şi auzi" ceea ce soldatii traiesc pe câmpul de lupta cu ajutorul unui sistem special de recepţie.
În timpul războiului din Vietnam, au fost injectate soldaţilor implante care determinau modificarea cantităţii de adrenalina în sânge. Astronauţii americani au fost implantaţi cu microcipuri înainte de a fi trimişi în spaţiu, astfel încât gândurile şi emoţiile lor să poată fi urmărite şi înregistrate.
Un microcip de 5 micromilimetri (diametru unui fir de par este de 50 milimicrometri) plasat în nervul optic al unei persoane, "suge" impulsurile nervoase din acea zona a creierului responsabilă pentru miros, văz şi auz şi le trimite spre înregistrare unui computer. Odată recepţionate şi înregistrate, aceste impulsuri nervoase pot fi trimise înapoi spre creierul persoanei în cauză, via microcipului implantat. Cu ajutorul unui RMS pot fi transmise mesaje electromagnetice (codate ca semnale) asupra sistemului nervos, cu consecinta influenţării acestuia. Cu astfel de dispozitive RMS, persoanelor sanatoase li se pot induce halucinaţii vizuale/auditive.
Fiecare gând, reacţie, percepţie auditivă ori vizuală creaza un potenţial neurologic în creier, iar câmpurile electromagnetice pot fi decodificate în gânduri, imagini, sunete. Stimularea electromagnetică externă poate, aşadar, modifica lungimile de unda ale biocurentilor emişi de creier, ori poate cauza crampe musculare extrem de dureroase în scop de tortură.
Sistemul electronic al NSA este capabil să urmareasca şi să prelucreze simultan milioane de date provenite de la astfel de oameni. Creierul fiecaruia dintre noi are o frecvenţă de rezonanţă bioelectrica unica, exact cum fiecare dintre noi are amprente digitale unice. Odata detectata aceasta, creierul poate fi în întregime "programat" cu ajutorul undelor de frecvenţă electromagnetica (EMF) transmise din afara, prin trimiterea unor semnale electromagnetice care sint "traduse" ca imagini sau/si sunete. Acesta este unul din principiile razboiului psihotronic.
Printr-un astfel de implant viaţa privată a unui om este distrusă pentru totdeauna. Persoana în cauză poate fi manipulata în diferite moduri, i se pot induce reacţii felurite. Poate fi făcut agresiv sau letargic; i se poate schimba sexualitatea etc. Este posibil, deci, sa se fabrice un adevărat soldat-robot.
Aceasta tehnologie a început să fie utilizată în cadrul forţelor armate ale unor ţări NATO încă din anii '80, fără ca savanţii civili sau simplii cetăţeni să aiba habar. Aşadar, puţine informaţii despre aceste sisteme invazive de control mental pot fi găsite în jurnalele academice sau profesionale.
Metodele de control mental pot fi utilizate şi în scopuri politice, pentru a-i face pe oameni să acţioneze împotriva intereselor individuale sau de grup, ori chiar să ucidă, fără a-şi aminti nimic după aceea. Acest război tăcut este dus împotriva civililor şi soldaţilor de către Armată şi Serviciile Secrete. Din 1980, stimularea electronică a creierului a fost utilizată, în SUA, în secret, pentru a controla oameni fara ştiinţa şi acceptul acestora. Toate normele dreptului internaţional interzic manipularea în acest mod a fiinţelor umane.
Suntem oare gata să robotizam întreaga omenire şi să eliminăm definitiv viaţa privată, inclusiv libertatea de a gândi? Câţi dintre noi ar accepta încălcarea vieţii noastre private, astfel încât până şi gândurile noastre cele mai secrete să poată fi citite?
Astăzi există deja tehnologia care permite înfiinţarea unei Noi Ordini Mondiale Totalitare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu